Category Archives: Lifestyle

Utopia TPE

Trecand peste faptul ca expresia este improprie, nu este vorba despre power exchange ci despre power transfer, TPE (total power exchange) reprezinta o forma de raport D/s in care ni se spune ca partea s cedeaza in totalitate drepturile sale partii D. In comunitatile SM se face distinctie intre TPE si EPE (erotic power exchange), iar prima este vazuta ca fiind valoric superioara celei de-a doua, forma suprema a unui raport D/s.
Este visul tuturor incepatorilor aflati in exuberanta descoperirii sa ajunga sa traiasca un raport TPE. Altii, mai circumspecti si poate mai inclinati catre ratiune, aleg sa viseze la un TPE la termen, “o saptamana de TPE, va rog”. Asta imi aminteste de o scena din Strip Search cand profesorul isi intreaba studentii “Guvernul spune ca ar fi capabil sa elimine defintiv terorismul in lume, daca accepti sa renunti la toate drepturile tale pentru o zi. Ai face-o?” Toti studentii au fost foarte incantati sa consimta. Apoi, profesorul mareste miza, pana la o saptamana, o luna, un an, zece ani. Pe masura ce “miza” creste, tot mai multi refuza propunerea, desi in fond este acelasi lucru. Pentru ca daca renunti la toate drepturile tale nu e nevoie sa dureze nici macar o zi ca cel caruia i le-ai delegat sa isi exercite dreptul lui la viata ta.
Dupa parerea mea, aceste “practici” ar trebui sa ramana exact acolo unde le este locul: in zona fantasmelor. Creeaza confuzie si respingere pentru persoane mai gingase la minte sa se raporteze continuu la acest mult-trambitat ideal. De asemenea pare ca nimeni nu da importanta faptului ca unui astfel de ipotetic raport ii lipsesc toate cele trei elemente ale principiului Safe, Sane and Consensual. In primul rand, gasesc ca nu este o marca a vreunei sanatati mentale deosebite sa iti doresti sa renunti la toate drepturile tale sau sa iti doresti ca cineva sa faca asta in favoarea ta. Fara discutie nu este o practica pe care am putea-o numi sigura si nu in ultimul rand, “consensual” nu e decat o singura data, cand teoretic de buna voie renunti la drepturile tale, apoi consensualitatea nu mai poate exista la nivel de concept.
Inutil sa spun ca eu nu am intalnit si nu am auzit/citit nicaieri ca un astfel de raport sa existe in realitate, dincolo de tot felul de marturii fantasmagorice ale unor autointitulati initiati sau diverse scrieri erotice. Si cred ca e foarte bine asa.
Mi-ar placea insa ca ideea de TPE sa fie mai putin prezenta in discutiile ce se doresc serioase sau educative. Asta ar insemna probabil ca oamenii sa aiba curajul de a-si trai fanteziile in lumea reala si nu doar in imaginatie, ocazie cu care aceasta fantezie extrema si-ar capata locul firesc, devenind din utopie – distopie.

Advertisements

Hall of shame

Ca toata lumea am avut partea mea de experiente cu persoane de-a dreptul ridicole, din fericire doar online. De obicei ignor mesajele care “promit” o discutie penibila, dar uneori mi se pare ca vad “a spark” si daca am ceva timp si ma aflu intr-un puseu de generozitate, ii dau o sansa sa se dezvaluie. Inutil sa spun ca generozitatea in aria asta nu mi-a adus nicio surpriza placuta pana acum. Ok, poate una, dar este inca in evaluare. In schimb am avut cateva finaluri de-a dreptul clasice. Submisul “umil” care vorbeste in limbajul de lemn al “submisilor de internet” care reactioneaza la refuz cu schimbarea la 180 de grade a atitudinii lui care mirosea oricum de la o posta a fals de cel mai prost gust, ala care odata ce are sansa sa spuna cateva cuvinte te intreaba “ce mai faci” sau “cum e vremea la bucuresti”, the wanker care incepe sa iti descrie mai mult sau mai putin concret cam ce ar trebui sa ii faci tu lui, ala care vrea sa va vedeti chiar atunci pe loc, te invita la el acasa, cum te-ai putea gandi sa refuzi?, ala care, dimpotriva, daca se pune problema ca “relatia” sa paraseasca spatiul virtual se evapora ca si cand n-ar fi fost, ala care iti scrie acelasi text idolatru pe care il scrie tuturor dominelor peste tot online si tot asa.
Da, stiu ca nu am decat sa ma rezum la barbatii interesanti pe care ii cunosc, mai ales ca sunt unii cu care nici nu am apucat sa ma joc sau la cei care sunt interesanti de la inceput. Dar uneori e pur si simplu funny as hell sa-i urmaresti in plina desfasurare, stau si ma uit ce scriu si scriu si scriu si nu-mi pot crede ochilor. Poate ca tocmai mi se dezvolta un fetish pentru hiperrealism.
Astazi un wannabe “submis umil” care facea parte din mai multe categorii de mai sus, dupa un refuz, mi-a scris cu obida chiar asa: “Te crezi superioara![…] Am ras cu lacrimi.
Hiperrealismul si arta naiva sunt in definitiv tot arte, nu-i asa?


Cum sa domini un dominator

Va imaginati o reteta in 3 pasi simpli si usor de urmat? Nu exista. Nu poti sa domini un dominator. Dar poti sa te joci cu unul, doar dominatorii se pot juca de-a ce vor ei, chiar si de-a submisii, nu-i asa?
M-am jucat de-a dominarea de mai multe ori cu trei buni prieteni dominatori, destul de diferiti intre ei. Singurul punct comun este ca desi au fost, cu minore exceptii, foarte obedienti, de la nici unul nu am simtit submitere. Pentru ca submisivitatea este intotdeauna mentala. Si nu, nu are legatura cu atractia sexuala fata de femeia care domina, desi ea este prezenta si la submisi si la dominatori deopotriva. Scenele ar fi putut parea unui necunoscator cat se poate de autentice. Mi-am folosit cravasele, biciul, dintii si palmele, chiar un buttplug, am facut CBT, am legat, am umilit si asa mai departe. Ei, cuminti, au suportat cu obedienta, de cele mai multe ori mai stoici ca un submis real, toate astea, fara sa incalce reguli, fara sa foloseasca safeword, raspunzand frumos, dupa toate regulile etichetei aferente situatiei. In plus, experienta le-a creat un anume grad de excitare sexuala. Aparent impecabil. Dar ce este forma fara fond? O carcasa, o cutie de cadou impopotonata si goala, o gonflabila cu care la o adica faci ce vrei, dar esti continuu constient ca nu va avea niciodata orgasm.
Nu sustin ca nu ne-a facut tuturor placere, in ceea ce ma priveste gasesc satisfactii in toate experientele pe care aleg sa le am, chiar si in cele mai insignifiante, iar cele despre care am vorbit aici nu sunt dintre acelea. Dar nu am descoperit inca niciun switch printre dominatorii cu care m-am jucat si nu cred, pana la proba contrarie, ca un dominator, oricat de bine si-ar fi facut lectiile (si de regula sunt cu lectiile bine facute) poate fi un bun pretins submis cand alege sa se joace in acest fel. Intodeauna se simte falsitatea pozitiei in care se afla, oricat de natural si autentic ar parea din afara. Pe scurt: nu recomand decat in mod exceptional, ca o curiozitate personala.


Pro Domme

Faptul ca nu sunt Pro domme este un fetish personal, daca se poate numi asa. Este una dintre satisfactiile mele sa nu dau partenerului meu de joaca posibilitatea de a avea control in vreo privinta sau de a avea senzatia ca are vreun control, altul decat cele dinainte consimite prin alegerea unui safe-word sau safe-gesture. Este un fetish pentru satisfacerea caruia eu platesc cu o buna parte din timpul meu, partea necesara profesiei “for a living” si care imi rapeste timp pe care l-as putea-o dedica activitatii SM. Poate ca este o pierdere si pentru submisi cu care as putea sa ma joc in timpul asta si este cu siguranta si pierderea mea. Mi-o asum. Am aceasta idee pentru ca eu consider banii in lumea in care traim un instrument de putere si control, oricat am vrea sa ne uitam in alta parte, ideea asta este adanc inradacinata si permanent repetata de majoritatea stimulilor din jur. Daca lucrurile stau asa in realitate sau nu, nici macar nu mai are importanta, undeva acolo inauntrul fiecaruia exista aceasta idee, uneori poate chiar inconstienta. Prin urmare nu vreau sa ofer submisului posibilitatea de a se folosi, fie si doar mental, de un astfel de instrument de control asupra mea.

In acelasi timp sunt foarte deranjata de atitudinea celor mai multi fata de Pro Domme. Cunosc cateva domine profesioniste, stiu ca sunt niste femei exceptionale, destepte si frumoase, care isi fac profesia aleasa bine si cu pasiune. Cati dintre cei care le privesc cu condescendenta sunt dintre aceia putini care au avut curajul si au riscat sa faca “for a living” exact ceea ce ii pasioneaza cel mai mult? Cati dintre submisii care au nevoie de BDSM, si sunt consumati de trairile si pasiunile in acest domeniu au curajul de a spune lumii, sus si tare, despre aceasta parte a identitatii lor asa cum fac aceste doamne? Cati dintre cei care imbatranesc in spatele vreunui birou sau in vreo sinecura oarecare sunt nefericiti pentru ca nu isi pot trai viata in toate laturile ei? Si cati dintre toti acestia din exemplele de mai sus stramba din nas cand aud despre domine profesioniste, desi le doresc, le cauta si le platesc serviciile, dupa care se intorc ipocrit la viata lor imaculata? Pana data viitoare.
Cine este cel autentic cu sine insusi dintre cele doua tabere? O femeie care isi practica pasiunea si castiga din asta putandu-se dedica total artei sale sau barbatul care tremura de placere sub cravasa acesteia sau, mai des, imaginandu-si ca o face, ca apoi sa se ascunda in spatele monitorului si sa o trateze cu o spranceana ridicata si un zambet condescendent?
Ipocrizia maxima este ca problema se pune din punct de vedere moral. In zilele noastre, privind din punct de vedere moral, dominele profesioniste (ca de altfel si alte tipuri de sex-workers) fac o profesie ca oricare alta. Las la o parte lipsa de logica in a fi ilegal/imoral sa vinzi ceva ce e absolut legal/moral si incurajat sa oferi gratis.
Unii se plang ca anume dominatoare au o oferta de proasta calitate. Aceasta profesie are criterii de calitate la fel ca si orice alta. Asa cum exista chelner de birt cat si somelier, exista “fete pe centura” si, sa zicem, Domine-Godess. Exista cerere si oferta pentru fiecare.
O persoana poate avea diverse talente si pasiuni si poate alege care dintre variantele profesionale ce i se potrivesc ii pare mai interesanta, eficienta sau accesibila la un moment dat. Si nu vad nimic criticabil in asta, atata vreme cat aceasta alegere este considerata de bun simt in toata aria celorlalte categorii profesionale.
Problema morala este desueta pentru ca vine din epoca patriarhala a femeii privite ca bun/proprietate si a lipsei contraceptiei, ambele facand mai toate tipurile de sex work “dificile” atat moral cat si practic. Aceste doua chestiuni fiind depasite deja, perspectiva din care se critica mi se pare foarte usor clasabila. De asemenea intotdeauna ipocrizia m-a revoltat si sincera sa fiu, criticarea dominatoarelor profesioniste, tocmai pentru faptul ca sunt profesioniste, din partea barbatilor submisi mi se pare una dintre cele mai ipocrite atitudini.
Asa ca data viitoare cand simtiti nevoia sa ridicati spranceana la o dominatoare profesionista, va sfatuiesc sa va uitati putin in oglinda. Ba chiar in doua oglinzi: aia reala si aia morala. Si apoi sa decideti ce atitudine ar fi corecta si coerenta cu o persoana rationala.


Despre simboluri

Un gest are semnificatia cu care il investeste cel caruia ii este adresat. O sa incerc sa ma abtin sa folosesc cliseul conform caruia “creierul este cel mai important organ sexual”, dar cel mai probabil ca, in mare, cam despre asta o sa fie vorba in cele ce urmeaza.
Inainte de a fi legat de sexualitate, BDSM este legat de putere si probabil ca legatura cu eroticul din noi se face pe aceasta filiera a modului in care percepem puterea. Aceeasi actiune poate avea rezonante diferite pana la total opuse pentru persoane diferite si contexte diferite. In functie de modul in care partea dominanta cere submisului sa se masturbeze, acest act poate fi o umilinta si un mod de exercitare a puterii, poate fi o favoare si un mod de a face o concesie, poate fi indeplinirea unei fantezii si astfel doar un rol jucat de partea dominanta la cerere sau chiar cedarea controlului placerii dinspre partea dominanta catre cea submisa si prin urmare inversarea dinamicii. Identic vad lucrurile si in cazul altor tipuri de stimulare sexuala, de la manuala, orala sau cu penetrare, oricare dintre ele poate fi, in functie de context , toate cele de mai sus pentru oricare dintre cei doi, in functie de semnificatia cu care este investit si de contextul in care respectivul act se desfasoara. Penetrarea dominei poate insemna orice de la preluarea toala a controlului asupra ei pana la cea mai de jos umilinta pe care o poate indura un submis.
Daca acceptam teoretic ideile de mai sus atunci am putea trage concluzia ca o persoana dominanta talentata ar putea sa ofere gesturilor sale exact semnificatia pe care doreste sa o obtina, doar creand contextul potrivit. Problema este ca in practica lucrurile nu sunt la fel de simple. Asta pentru ca fiecare are deja intiparita cate o semnificatie-simbol a diverselor acte si intiparit inseamna ca valorizeaza sau devalorizeaza din reflex, ca ea este acolo in inconstient si…in ultima instanta este o chestie destul de complicat de stiut, cu atat mai mult de manipulat. Pentru ca de regula manipularea se face tocmai folosindu-te de simbolurile cu care oamenii investesc diverse actiuni si nu invers, schimband semnificatia simbolica, sa zicem clasica, a actiunilor.
Astfel cel mai usor si cel mai raspandit mod de a-ti impune puterea, inclusiv in situatiile erotizate din BDSM, este sa te folosesti de simbolurile deja prezente in mintea oamenilor. Si astea sunt nenumarate, de la binecunoscutele fetish-uri cu pantofi cu tocuri interminabile, ciorapi de nylon , costumatii din latex sau piele pana la obiecte simbol ca zgarda, catusele si bullwhip-ul si apoi la practici simbol care tin de moduri de adresare, ritualuri, pozitii si in ultima instanta acte considerate clasic a fi dominante sau submisive (asa cum de exemplu a primi sex oral este dominant si a oferi sex oral este o submitere).
Pe de alta parte, cel mai satisfacator din punctul meu de vedere este sa reusesti sa modifici tiparele din capetele oamenilor si sa creezi acolo propriile tipare sau, mai util, sa lasi locul de a recrea simboluri de fiecare data cand te joci.Pentru ca adevarata putere este sa poti impune cu totul propria viziune originala, desi desigur ai efecte mai rapide prin manipularea clasica a simbolurilor preexistente. De asemenea nu cred ca genul asta de joaca se poate face cu oricine.Desi scena BDSM poate parea plina de persoane deosebite, deschise si open-minded pentru ca pana la urma asa par a sta lucrurile in toate mediile alternative la mainstream, in fapt oamenii sunt cat se poate de obisnuiti, acoperind aria de deschidere si inteligenta normala ca proportii in societate in general. Prin urmare in proportie restransa sunt cei care au puterea de a modifica simboluri sau capacitatea de a renunta la cele intiparite.
Nu vreau sa fac judecati de valoare aici si nu sustin ca e mai buna sau mai valoroasa viziunea mea sau ca e superior modul meu de a proceda. Cred ca unele simboluri sunt necesare, sunt imuabile, sunt atat de vechi si universale incat cu siguranta ca valoarea lor e transcendenta, dar mai cred si ca e loc de inovatie de asemenea si ca ar trebui sa nu uitam scopul de la care am plecat si anume jocul. Care tocmai inovatie si creatie inseamna, dincolo de orice.


Wannabes

Nu e niciun secret ca mi se intampla extrem de rar sa ma joc cu submisi romani. Nu mi-am propus asta, pur si simplu asa se intampla, sa imi fie imposibil sa gasesc o persoana cu o mentalitate satisfacatoare aici. Vad ca si submisii romani se plang ca nu reusesc sa isi gaseasca femei dominante potrivite, undeva este un blocaj. Sigur, e foarte usor sa dai vina pe proasta educatie, pe mentalitatea invechita a unora sau altora, submisi sau domine deopotriva. Asta e primul gand, prima explicatie care iti vine in minte. Si este o justificare partial adevarata.
Dincolo de asta, eu remarc aceeasi situatie si pe Fetlife spre exemplu, scena este, proportional vorbind, la fel de plina de freaky wannabes de ambele parti.
Ceea ce insa ma irita de fiecare data cand intr-un fel sau altul iau contact cu astfel de personaje este siguranta pretentiilor pe care le au. Ca si in alte domenii ale vietii, cei care au cele mai multe certitudini si axiome sunt cei care cunosc cel mai putin, atat teoretic, dar mai ales practic. Ei stiu intotdeauna in detaliu cum trebuie sa se comporte “un/o sclav/a” (niciodata nu vorbim despre persoane submisive, dominante, masochiste sau sadice, intotdeauna vorbim despre “sclavi” si “stapani”) , care sunt regulile stricte si contractele aferente. Intotdeauna debordeaza de siguranta agresiva, ceea ce cred ca de cele mai multe ori incurca un nou venit care doreste sa invete sau sa experimenteze. Este dificil sa dai la o parte atatea buruieni atata vreme cat tu insuti nu prea stii inca cum stau lucrurile in domeniu, poti avea tendinta de a lua in seama pe cei care abordeaza orice subiect cu atata siguranta si dau verdicte fara drept de apel.
Probabil ca de aici ar trebui inceput pentru a imbunatati incet nivelul in lifestyle, de la relativizarea acestor conceptii, de la minimalizarea acestor “atotcunoscatori”, usurand astfel accesul la educatie si experiente safe pentru noii veniti, cei ce se adauga scenei ridicandu-i astfel calitatea.
Dar sa revin la ideea despre submisii romani, care nu imi da pace. Se plang de proasta calitate a dominelor din Romania. Sunt absolut de acord. Dar eu vad acelasi lucru in ceea ce ii priveste, submisii romani sunt de extrem de slaba calitate. Nu ma refer aici la calitatile lor “de submisi”, de fapt nici nu cred ca exista asa ceva, ci in primul rand la calitatea lor ca oameni, ca persoane, caci restul se educa si se dezvolta. Ei bine, too bad, pur si simplu, iata cum functioneaza legile cererii si ofertei. Nu exista “piata” pentru dominele de calitate – nu exista oferta. Inteleg ca este foarte greu pentru exceptiile din ambele parti, stiu atat submisi cat si domine care si-au gasit implinirile pe alte meleaguri. Pentru cei care insa sunt inca pe acestea, oare ce fac concret pentru a creste putin nivelul lifestyle-ului? Sau oare se poate face ceva?
Nu stiu. My two cents…


Jocuri de putere

Dincolo de orice explicatii fanteziste si mai mult sau mai putin metafizice (si am auzit prea multe de astea) BDSM lifestyle e despre joaca. Ne jucam intr-un mediu relativ sigur cu puterea pe care o avem unii asupra celorlalti. Ne jucam cu reguli, mult mai echitabil si mai consensual decat se joaca in general oamenii cu puterea lor in lumea vanilla. Pentru ca acolo jocurile de putere sunt oficial tabu, bagate sub pres, ne facem ca nu exista asa ca le folosim fara a-i avertiza pe ceilalti si fara a respecta vreo regula.
In SM lucrurile sunt pe fata, dinamica fiecarei relatii sau sedinte in parte este cunoscuta in fiecare moment. Nu, nu vreau sa idilizez lumea SM. In practica uneori se incalca reguli destule si exista ca peste tot “pradatori” si victime inocente. Pe de alta parte insa, faptul ca se vorbeste deschis despre transfer (temporar) de putere ca fiind insasi esenta jocului, face oamenii mult mai constienti de ceea ce se intampla si de drepturile lor in cadrul jocului. Prin urmare e mai greu sa te arzi daca stii ca vei avea de-a face cu foc, decat daca habar-n-ai, daca esti constient ca trebuie sa te ingrijesti de siguranta ta si sa respecti reguli , decat daca nu.
Ca persoana natural dominanta m-am jucat cu puterea mea si a altora intotdeauna, in toate felurile si circumstantele. Majoritatea au fost , desigur, inafara scenei SM. Si nu imi vine in minte acum niciun fel de circumstanta in care te poti juca intradevar consensual cu puterea inafara de cea SM sau cel putin limitele in care o poti face (spre exemplu in relatia cu subordonatii din viata profesionala sau cu inferiorii dintr-un grup oarecare) sunt destul de stramte si nesatisfacatoare. Nu imi gasesc neaparat satisfacerea dimensiunii mele dominante si sadice in relatiile cu gratificatie sexuala, doar ca aceasta din urma pare sa adauge multa intensitate jocului si face ca transferul de putere sa capete o profunzime ce poate fi intalnita doar in descrierile experientelor mistice (fata de care eu sunt mai mult decat circumspecta, sceptica).
De regula lucrurile merg insa invers. Cei care isi descopera inclinatia naturala inspre BDSM o fac descoperind initial gratificatia de natura sexuala, o descopera ca pe o orientare sexuala in primul rand si abia apoi isi pun problema jocului de putere. Ba mai mult decat atat, de regula in momentul in care au revelatia faptului ca puterea este indisolubil amestecata in povestea asta, au tendinta de a refuza ideea, de a o nega sau de a pretinde ca nu exista. Si se concentreaza exclusiv asupra dimensiunii strict sexuale, refuzand sa accepte jocul ca fiind un amestec intre una si alta, ca incluzandu-le pe amandoua in aceeasi masura. Asta in privinta barbatilor, pentru care este acceptabil social sa fie puternic sexualizati, dar inacceptabil sa fie submisivi. Femeile au alt parcurs. Descopera la fel, pe filiera fanteziilor sexuale ca sunt into SM. Pentru ca este inacceptabil social ca ele sa aiba o dimensiune sexuala foarte pregnanta, majoritatea submiselor tind sa preia imediat ideea transferului de putere ca principala si sa considere gratificatia sexuala ca fiind optionala sau neimportanta cu totul, iar dominele trebuie sa isi asume statutul de curve/nimfomane, caci nu e acceptabil nici sa fie super-sexualizate si normale , dar nici sa faca tranzactii de putere cu barbatii, de dragul puterii.
Cand tragem linie, sexul si puterea sunt indisolubil legate. In lume exista si se dezvolta fara probleme una fara cealalta in aparenta, dar daca vrem sa mergem pana la maxima intensitate si la radicinile conceptelor, cel mai probabil va trebui sa acceptam asta. Si mai mult decat atat, daca vrem sa ne jucam cu ele si sa le experimentam acolo la intensitatea aia, trebuie sa avem un cadru care sa ne apere de abuz si accident. Caci asa cum spuneam, daca vrei sa te joci cu foc fara sa te arzi prea tare, trebuie sa fii constient si pregatit ca o sa te joci cu foc, nu sa te prefaci ca o sa fie doar putin cald afara, sperand ca nu o sa ti se intample nimic tocmai tie.