Hall of shame

Ca toata lumea am avut partea mea de experiente cu persoane de-a dreptul ridicole, din fericire doar online. De obicei ignor mesajele care “promit” o discutie penibila, dar uneori mi se pare ca vad “a spark” si daca am ceva timp si ma aflu intr-un puseu de generozitate, ii dau o sansa sa se dezvaluie. Inutil sa spun ca generozitatea in aria asta nu mi-a adus nicio surpriza placuta pana acum. Ok, poate una, dar este inca in evaluare. In schimb am avut cateva finaluri de-a dreptul clasice. Submisul “umil” care vorbeste in limbajul de lemn al “submisilor de internet” care reactioneaza la refuz cu schimbarea la 180 de grade a atitudinii lui care mirosea oricum de la o posta a fals de cel mai prost gust, ala care odata ce are sansa sa spuna cateva cuvinte te intreaba “ce mai faci” sau “cum e vremea la bucuresti”, the wanker care incepe sa iti descrie mai mult sau mai putin concret cam ce ar trebui sa ii faci tu lui, ala care vrea sa va vedeti chiar atunci pe loc, te invita la el acasa, cum te-ai putea gandi sa refuzi?, ala care, dimpotriva, daca se pune problema ca “relatia” sa paraseasca spatiul virtual se evapora ca si cand n-ar fi fost, ala care iti scrie acelasi text idolatru pe care il scrie tuturor dominelor peste tot online si tot asa.
Da, stiu ca nu am decat sa ma rezum la barbatii interesanti pe care ii cunosc, mai ales ca sunt unii cu care nici nu am apucat sa ma joc sau la cei care sunt interesanti de la inceput. Dar uneori e pur si simplu funny as hell sa-i urmaresti in plina desfasurare, stau si ma uit ce scriu si scriu si scriu si nu-mi pot crede ochilor. Poate ca tocmai mi se dezvolta un fetish pentru hiperrealism.
Astazi un wannabe “submis umil” care facea parte din mai multe categorii de mai sus, dupa un refuz, mi-a scris cu obida chiar asa: “Te crezi superioara![…] Am ras cu lacrimi.
Hiperrealismul si arta naiva sunt in definitiv tot arte, nu-i asa?

Advertisements

3 responses to “Hall of shame

  • Vlad

    Am ras cu pofta citind minunat de succintele descrieri, si m-am si intristat putin regasind arhetipuri romanesti de care mai degraba m-as lipsi.

    As vrea insa sa fiu si advocatus submisiae. Nu al celor prea fricosi, care nu indraznesc decat virtual; desi imi pare rau de ei. Nici al wankerilor, specie neapetisanta. Cel mai putin al mitocanilor care-si dau – evident – pe fata badarania abia ascunsa inainte de refuz (gandacul din Men in Black, care-si forteaza trupul slinos in corp uman, anyone?).

    Trebuie, in schimb, sa le iau apararea timizilor. “Intalnirea” pe Internet e oricum nenaturala, iar submisul este cel care initiaza contactul. Trebuie sa isi descrie interesul ceva mai interesant decat “i’m needy”, dar nici in prea multe cuvinte ca sa nu plictiseasca. Trebuie sa vorbeasca despre el fara sa fie egocentric. Va fi interesat sa va cunoasca mai bine si ar avea multe intrebari de pus dar nu are voie sa para ventuza, si nici dominant de jos. Poate ca se jeneaza, chiar in spatele anonimitatii netului, sa scrie in eter (undeva in spate este o persoana la care spera, dar care poate niciodata nu va citi, sau nu va raspunde, sau va rade de el) niste dorinte pe care nu le punem chiar in CV. Sau poate ca nu stie sa se exprime in scris, desi o fi omul un suflet sensibil, profund si blajin. Cand in sfarsit are atentia acelei frumuseti la care abia indrazneste sa viseze, intreaba deci prompt si tamp “cum e vremea la bucuresti?”

    Sunt sigur ca banuiti toate astea, altfel nu ati avea puseurile de generozitate. Dar e tough la cealalta tastatura. Mai ales in fata unei frumuseti intimidant de inteligente.

  • lilithnaamah

    Suntem in acord pana la un punct. Acela in care se pune problema interesului meu in prezumtiva sensibilitate sufleteasca sau a trasaturii cuiva de a fi blajin, in combinatie cu unele defecte importante. Cele doua nu ma atrag in mod special nici completate de calitati, cu atat mai putin de defecte. Si nu, nu sunt marca timiditatii. Timiditatea este o trasatura care are o calitate foarte interesanta: e stravezie. Poti vedea dincolo de ea efervescenta unui spirit sau lipsa lui.

  • Alexandra

    Foarte adevarat si am observat si eu cam acelasi tipar, ba chiar mi-am dat seama ca in trecut partea mea sub a facut cateva greseli dintre cele descrise de tine. Insa daca privim calitatile care ar fi necesare pentru o relatie de tip D/S, descoperim respect, incredere, altruism fara nici o legatura cu sexul, dar nu fara a-l elimina, ba chiar se presupune o anumita doza de non-conformism in comparatie cu majoritatea.
    Daca suprapunem acestea peste media societatii romanesti, descoperim ca foarte rar intalnim astfel de oameni, iar ca rezultat intalnirile cu happy end, indiferent de natura lor, sunt la fel de rare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: