Pro Domme

Faptul ca nu sunt Pro domme este un fetish personal, daca se poate numi asa. Este una dintre satisfactiile mele sa nu dau partenerului meu de joaca posibilitatea de a avea control in vreo privinta sau de a avea senzatia ca are vreun control, altul decat cele dinainte consimite prin alegerea unui safe-word sau safe-gesture. Este un fetish pentru satisfacerea caruia eu platesc cu o buna parte din timpul meu, partea necesara profesiei “for a living” si care imi rapeste timp pe care l-as putea-o dedica activitatii SM. Poate ca este o pierdere si pentru submisi cu care as putea sa ma joc in timpul asta si este cu siguranta si pierderea mea. Mi-o asum. Am aceasta idee pentru ca eu consider banii in lumea in care traim un instrument de putere si control, oricat am vrea sa ne uitam in alta parte, ideea asta este adanc inradacinata si permanent repetata de majoritatea stimulilor din jur. Daca lucrurile stau asa in realitate sau nu, nici macar nu mai are importanta, undeva acolo inauntrul fiecaruia exista aceasta idee, uneori poate chiar inconstienta. Prin urmare nu vreau sa ofer submisului posibilitatea de a se folosi, fie si doar mental, de un astfel de instrument de control asupra mea.

In acelasi timp sunt foarte deranjata de atitudinea celor mai multi fata de Pro Domme. Cunosc cateva domine profesioniste, stiu ca sunt niste femei exceptionale, destepte si frumoase, care isi fac profesia aleasa bine si cu pasiune. Cati dintre cei care le privesc cu condescendenta sunt dintre aceia putini care au avut curajul si au riscat sa faca “for a living” exact ceea ce ii pasioneaza cel mai mult? Cati dintre submisii care au nevoie de BDSM, si sunt consumati de trairile si pasiunile in acest domeniu au curajul de a spune lumii, sus si tare, despre aceasta parte a identitatii lor asa cum fac aceste doamne? Cati dintre cei care imbatranesc in spatele vreunui birou sau in vreo sinecura oarecare sunt nefericiti pentru ca nu isi pot trai viata in toate laturile ei? Si cati dintre toti acestia din exemplele de mai sus stramba din nas cand aud despre domine profesioniste, desi le doresc, le cauta si le platesc serviciile, dupa care se intorc ipocrit la viata lor imaculata? Pana data viitoare.
Cine este cel autentic cu sine insusi dintre cele doua tabere? O femeie care isi practica pasiunea si castiga din asta putandu-se dedica total artei sale sau barbatul care tremura de placere sub cravasa acesteia sau, mai des, imaginandu-si ca o face, ca apoi sa se ascunda in spatele monitorului si sa o trateze cu o spranceana ridicata si un zambet condescendent?
Ipocrizia maxima este ca problema se pune din punct de vedere moral. In zilele noastre, privind din punct de vedere moral, dominele profesioniste (ca de altfel si alte tipuri de sex-workers) fac o profesie ca oricare alta. Las la o parte lipsa de logica in a fi ilegal/imoral sa vinzi ceva ce e absolut legal/moral si incurajat sa oferi gratis.
Unii se plang ca anume dominatoare au o oferta de proasta calitate. Aceasta profesie are criterii de calitate la fel ca si orice alta. Asa cum exista chelner de birt cat si somelier, exista “fete pe centura” si, sa zicem, Domine-Godess. Exista cerere si oferta pentru fiecare.
O persoana poate avea diverse talente si pasiuni si poate alege care dintre variantele profesionale ce i se potrivesc ii pare mai interesanta, eficienta sau accesibila la un moment dat. Si nu vad nimic criticabil in asta, atata vreme cat aceasta alegere este considerata de bun simt in toata aria celorlalte categorii profesionale.
Problema morala este desueta pentru ca vine din epoca patriarhala a femeii privite ca bun/proprietate si a lipsei contraceptiei, ambele facand mai toate tipurile de sex work “dificile” atat moral cat si practic. Aceste doua chestiuni fiind depasite deja, perspectiva din care se critica mi se pare foarte usor clasabila. De asemenea intotdeauna ipocrizia m-a revoltat si sincera sa fiu, criticarea dominatoarelor profesioniste, tocmai pentru faptul ca sunt profesioniste, din partea barbatilor submisi mi se pare una dintre cele mai ipocrite atitudini.
Asa ca data viitoare cand simtiti nevoia sa ridicati spranceana la o dominatoare profesionista, va sfatuiesc sa va uitati putin in oglinda. Ba chiar in doua oglinzi: aia reala si aia morala. Si apoi sa decideti ce atitudine ar fi corecta si coerenta cu o persoana rationala.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: