Why do I love submissive men

Am citit intamplator in seara asta o discutie pe aceasta tema si am inceput sa ma gandesc, sa incerc sa pun alaturi unul de celalat toate motivele pentru care imi plac barbatii submisivi. Am obtinut in mintea mea o imagine atat de frumoasa incat am sa incerc o pun aici, la vedere, pentru a ma bucura de ea vazand-o din nou.

In primul rand trebuie sa spun ca nu am suferit niciodata de lipsa de atentie din partea barbatilor, indiferent de inclinatiile lor, atat in lumea vanilla cat si in BDSM. Desi abordarea generala de inceput al tuturor este oarecum asemanatoare – toti incearca sa fie manierati, politicosi, grijulii (service-oriented), spirituali si asa mai departe – motivatia din spatele acestor gesturi transpare foarte puternic si se observa de la inceput ca fiind diferita in cazul barbatilor submisivi fata de cei vanilla si dominatori. Desi evident distincte, pun aceste doua ultime categorii impreuna pentru ca in faza de inceput motivatia lor de simplu “vanator” este foarte asemanatoare. Toate cele trei categorii fac cam aceleasi gesturi, doar ca submisivii sunt evident orientati catre a se oferi, a netezi calea, a se face utili, placuti, a darui, pe cand ceilalti sunt sustinuti de dorinta de a (te) castiga, de a obtine, de a fermeca , atentia lor fiind indreptata intotdeauna aproape nedisimulat inspre propriul libido.

Barbatii submisivi sunt insa continuu concentrati pe tine, starea ta de bine este obiectul atentiei lor permanente. A-ti fi de folos in orice fel de la comisioane si masaj pana la discutii etice si satisfactie sexuala, totul le e la indemana pentru ca relatia graviteaza si isi gaseste sensul in jurul femeii care ii fascineaza. Gradul de intimitate la care se poate ajunge este foarte inalt, pentru ca cine te serveste si te sustine in acest fel, nu poate evita sa stie despre tine cele mai intime lucruri, cele mai nebanuite defecte laolalta cu cele mai frumoase trasaturi si ascunse calitati. Sigur ca orice barbat indragostit iti este alaturi in toate, dar detaliul care face o diferenta uriasa este ca un barbat submisiv este cu totul absorbit de emotiile si nevoile dominei sale, isi gaseste sens si semnificatie traind si respirand pentru fericirea ei. Asta creeaza o legatura extrem de profunda, greu de format si mentinut in alte circumstante.

Dincolo de inclinatiile si preferintele fiecaruia, intr-o lume din care patriarhatul si varul sau rural  – machismul inca stau destul de vizibil pe pozitii, cred ca barbatii submisivi merita toata admiratia si, de ce nu, din cand in cand, toata dragostea noastra. 🙂

Advertisements

Red pill

Una dintre cele mai placute tipuri de experiente este atunci cand ai o prima intalnire cu un submis nou, nu numai pentru tine ci si nou into the lifestyle. De regula oamenii nu au experiente sm imediat ce incep sa aiba fantezii de acest gen, mai ales ca de cele mai multe ori fanteziile incep foarte devreme in viata. In realitate de cele mai multe ori ajung sa aiba primele jocuri BDSM adevarate dupa multi ani de la momentul in care au avut prima fantezie. Sunt ani de cautari, cu ups and downs, cu momente de egodistonie in care se ingrozesc de devianta lor, cu momente de abandon in calea fantasmelor, cu multe compromisuri, cu educatie in domeniu, cu descoperirea (macar virtuala) a unor comunitati SM, a unor imagini si practici idealizate, momente de acceptare a deviantei, iar ups and downs si tot asa. Astfel ca in momentul in care are loc prima experienta semnificativa, acel nou venit aduce cu el o incarcatura emotionala importanta si foarte speciala.Pentru ca deodata, toate sentimentele de mai sus se amesteca in inconstient, laolalta cu dorinta puternica de a face totul “comme il faut”.
Cu siguranta nu este cea mai satisfacatoare sesiune pentru o domina in privinta practicilor in sine, dar nu exista nimic mai provocator si incarcat de mai multa responsabilitate decat sa dezvalui cuiva lumea sm la care a tanjit pentru mult timp, sa o faci corect si placut, gasind echilibrul intre exuberanta descoperirii si abundenta de dorinte pe de-o parte si disciplina, limite si dozarea emotiei de cealalta parte. Pentru ca odata ce a luat the red pill, there is no way back. Si este datoria dominei care initiaza sa faca drumul usor de parcurs, dar dens presarat cu “peisaje si forme de relief” noi, sa asigure o evolutie semnificativa, sa-si slefuiasca gema pentru a-i descoperi ce fel de piatra este de fapt.
Nu scriu despre asta intamplator acum. Am avut foarte recent o astfel de intalnire foarte interesanta si mi-am amintit ca nu am scris niciodata aici despre acest gen de experiente, poate cele mai dificile mental si emotional dintre toate, pentru ca iti solicita autocontrolul in cel mai inalt grad (nobody want to break the toy because of too much playing). Dar gasesc ca unul dintre cele mai frumoase lucruri este sa ajungi sa poti spune Welcome to Wonderland!


Utopia TPE

Trecand peste faptul ca expresia este improprie, nu este vorba despre power exchange ci despre power transfer, TPE (total power exchange) reprezinta o forma de raport D/s in care ni se spune ca partea s cedeaza in totalitate drepturile sale partii D. In comunitatile SM se face distinctie intre TPE si EPE (erotic power exchange), iar prima este vazuta ca fiind valoric superioara celei de-a doua, forma suprema a unui raport D/s.
Este visul tuturor incepatorilor aflati in exuberanta descoperirii sa ajunga sa traiasca un raport TPE. Altii, mai circumspecti si poate mai inclinati catre ratiune, aleg sa viseze la un TPE la termen, “o saptamana de TPE, va rog”. Asta imi aminteste de o scena din Strip Search cand profesorul isi intreaba studentii “Guvernul spune ca ar fi capabil sa elimine defintiv terorismul in lume, daca accepti sa renunti la toate drepturile tale pentru o zi. Ai face-o?” Toti studentii au fost foarte incantati sa consimta. Apoi, profesorul mareste miza, pana la o saptamana, o luna, un an, zece ani. Pe masura ce “miza” creste, tot mai multi refuza propunerea, desi in fond este acelasi lucru. Pentru ca daca renunti la toate drepturile tale nu e nevoie sa dureze nici macar o zi ca cel caruia i le-ai delegat sa isi exercite dreptul lui la viata ta.
Dupa parerea mea, aceste “practici” ar trebui sa ramana exact acolo unde le este locul: in zona fantasmelor. Creeaza confuzie si respingere pentru persoane mai gingase la minte sa se raporteze continuu la acest mult-trambitat ideal. De asemenea pare ca nimeni nu da importanta faptului ca unui astfel de ipotetic raport ii lipsesc toate cele trei elemente ale principiului Safe, Sane and Consensual. In primul rand, gasesc ca nu este o marca a vreunei sanatati mentale deosebite sa iti doresti sa renunti la toate drepturile tale sau sa iti doresti ca cineva sa faca asta in favoarea ta. Fara discutie nu este o practica pe care am putea-o numi sigura si nu in ultimul rand, “consensual” nu e decat o singura data, cand teoretic de buna voie renunti la drepturile tale, apoi consensualitatea nu mai poate exista la nivel de concept.
Inutil sa spun ca eu nu am intalnit si nu am auzit/citit nicaieri ca un astfel de raport sa existe in realitate, dincolo de tot felul de marturii fantasmagorice ale unor autointitulati initiati sau diverse scrieri erotice. Si cred ca e foarte bine asa.
Mi-ar placea insa ca ideea de TPE sa fie mai putin prezenta in discutiile ce se doresc serioase sau educative. Asta ar insemna probabil ca oamenii sa aiba curajul de a-si trai fanteziile in lumea reala si nu doar in imaginatie, ocazie cu care aceasta fantezie extrema si-ar capata locul firesc, devenind din utopie – distopie.


Hall of shame

Ca toata lumea am avut partea mea de experiente cu persoane de-a dreptul ridicole, din fericire doar online. De obicei ignor mesajele care “promit” o discutie penibila, dar uneori mi se pare ca vad “a spark” si daca am ceva timp si ma aflu intr-un puseu de generozitate, ii dau o sansa sa se dezvaluie. Inutil sa spun ca generozitatea in aria asta nu mi-a adus nicio surpriza placuta pana acum. Ok, poate una, dar este inca in evaluare. In schimb am avut cateva finaluri de-a dreptul clasice. Submisul “umil” care vorbeste in limbajul de lemn al “submisilor de internet” care reactioneaza la refuz cu schimbarea la 180 de grade a atitudinii lui care mirosea oricum de la o posta a fals de cel mai prost gust, ala care odata ce are sansa sa spuna cateva cuvinte te intreaba “ce mai faci” sau “cum e vremea la bucuresti”, the wanker care incepe sa iti descrie mai mult sau mai putin concret cam ce ar trebui sa ii faci tu lui, ala care vrea sa va vedeti chiar atunci pe loc, te invita la el acasa, cum te-ai putea gandi sa refuzi?, ala care, dimpotriva, daca se pune problema ca “relatia” sa paraseasca spatiul virtual se evapora ca si cand n-ar fi fost, ala care iti scrie acelasi text idolatru pe care il scrie tuturor dominelor peste tot online si tot asa.
Da, stiu ca nu am decat sa ma rezum la barbatii interesanti pe care ii cunosc, mai ales ca sunt unii cu care nici nu am apucat sa ma joc sau la cei care sunt interesanti de la inceput. Dar uneori e pur si simplu funny as hell sa-i urmaresti in plina desfasurare, stau si ma uit ce scriu si scriu si scriu si nu-mi pot crede ochilor. Poate ca tocmai mi se dezvolta un fetish pentru hiperrealism.
Astazi un wannabe “submis umil” care facea parte din mai multe categorii de mai sus, dupa un refuz, mi-a scris cu obida chiar asa: “Te crezi superioara![…] Am ras cu lacrimi.
Hiperrealismul si arta naiva sunt in definitiv tot arte, nu-i asa?


Cum sa domini un dominator

Va imaginati o reteta in 3 pasi simpli si usor de urmat? Nu exista. Nu poti sa domini un dominator. Dar poti sa te joci cu unul, doar dominatorii se pot juca de-a ce vor ei, chiar si de-a submisii, nu-i asa?
M-am jucat de-a dominarea de mai multe ori cu trei buni prieteni dominatori, destul de diferiti intre ei. Singurul punct comun este ca desi au fost, cu minore exceptii, foarte obedienti, de la nici unul nu am simtit submitere. Pentru ca submisivitatea este intotdeauna mentala. Si nu, nu are legatura cu atractia sexuala fata de femeia care domina, desi ea este prezenta si la submisi si la dominatori deopotriva. Scenele ar fi putut parea unui necunoscator cat se poate de autentice. Mi-am folosit cravasele, biciul, dintii si palmele, chiar un buttplug, am facut CBT, am legat, am umilit si asa mai departe. Ei, cuminti, au suportat cu obedienta, de cele mai multe ori mai stoici ca un submis real, toate astea, fara sa incalce reguli, fara sa foloseasca safeword, raspunzand frumos, dupa toate regulile etichetei aferente situatiei. In plus, experienta le-a creat un anume grad de excitare sexuala. Aparent impecabil. Dar ce este forma fara fond? O carcasa, o cutie de cadou impopotonata si goala, o gonflabila cu care la o adica faci ce vrei, dar esti continuu constient ca nu va avea niciodata orgasm.
Nu sustin ca nu ne-a facut tuturor placere, in ceea ce ma priveste gasesc satisfactii in toate experientele pe care aleg sa le am, chiar si in cele mai insignifiante, iar cele despre care am vorbit aici nu sunt dintre acelea. Dar nu am descoperit inca niciun switch printre dominatorii cu care m-am jucat si nu cred, pana la proba contrarie, ca un dominator, oricat de bine si-ar fi facut lectiile (si de regula sunt cu lectiile bine facute) poate fi un bun pretins submis cand alege sa se joace in acest fel. Intodeauna se simte falsitatea pozitiei in care se afla, oricat de natural si autentic ar parea din afara. Pe scurt: nu recomand decat in mod exceptional, ca o curiozitate personala.


Pro Domme

Faptul ca nu sunt Pro domme este un fetish personal, daca se poate numi asa. Este una dintre satisfactiile mele sa nu dau partenerului meu de joaca posibilitatea de a avea control in vreo privinta sau de a avea senzatia ca are vreun control, altul decat cele dinainte consimite prin alegerea unui safe-word sau safe-gesture. Este un fetish pentru satisfacerea caruia eu platesc cu o buna parte din timpul meu, partea necesara profesiei “for a living” si care imi rapeste timp pe care l-as putea-o dedica activitatii SM. Poate ca este o pierdere si pentru submisi cu care as putea sa ma joc in timpul asta si este cu siguranta si pierderea mea. Mi-o asum. Am aceasta idee pentru ca eu consider banii in lumea in care traim un instrument de putere si control, oricat am vrea sa ne uitam in alta parte, ideea asta este adanc inradacinata si permanent repetata de majoritatea stimulilor din jur. Daca lucrurile stau asa in realitate sau nu, nici macar nu mai are importanta, undeva acolo inauntrul fiecaruia exista aceasta idee, uneori poate chiar inconstienta. Prin urmare nu vreau sa ofer submisului posibilitatea de a se folosi, fie si doar mental, de un astfel de instrument de control asupra mea.

In acelasi timp sunt foarte deranjata de atitudinea celor mai multi fata de Pro Domme. Cunosc cateva domine profesioniste, stiu ca sunt niste femei exceptionale, destepte si frumoase, care isi fac profesia aleasa bine si cu pasiune. Cati dintre cei care le privesc cu condescendenta sunt dintre aceia putini care au avut curajul si au riscat sa faca “for a living” exact ceea ce ii pasioneaza cel mai mult? Cati dintre submisii care au nevoie de BDSM, si sunt consumati de trairile si pasiunile in acest domeniu au curajul de a spune lumii, sus si tare, despre aceasta parte a identitatii lor asa cum fac aceste doamne? Cati dintre cei care imbatranesc in spatele vreunui birou sau in vreo sinecura oarecare sunt nefericiti pentru ca nu isi pot trai viata in toate laturile ei? Si cati dintre toti acestia din exemplele de mai sus stramba din nas cand aud despre domine profesioniste, desi le doresc, le cauta si le platesc serviciile, dupa care se intorc ipocrit la viata lor imaculata? Pana data viitoare.
Cine este cel autentic cu sine insusi dintre cele doua tabere? O femeie care isi practica pasiunea si castiga din asta putandu-se dedica total artei sale sau barbatul care tremura de placere sub cravasa acesteia sau, mai des, imaginandu-si ca o face, ca apoi sa se ascunda in spatele monitorului si sa o trateze cu o spranceana ridicata si un zambet condescendent?
Ipocrizia maxima este ca problema se pune din punct de vedere moral. In zilele noastre, privind din punct de vedere moral, dominele profesioniste (ca de altfel si alte tipuri de sex-workers) fac o profesie ca oricare alta. Las la o parte lipsa de logica in a fi ilegal/imoral sa vinzi ceva ce e absolut legal/moral si incurajat sa oferi gratis.
Unii se plang ca anume dominatoare au o oferta de proasta calitate. Aceasta profesie are criterii de calitate la fel ca si orice alta. Asa cum exista chelner de birt cat si somelier, exista “fete pe centura” si, sa zicem, Domine-Godess. Exista cerere si oferta pentru fiecare.
O persoana poate avea diverse talente si pasiuni si poate alege care dintre variantele profesionale ce i se potrivesc ii pare mai interesanta, eficienta sau accesibila la un moment dat. Si nu vad nimic criticabil in asta, atata vreme cat aceasta alegere este considerata de bun simt in toata aria celorlalte categorii profesionale.
Problema morala este desueta pentru ca vine din epoca patriarhala a femeii privite ca bun/proprietate si a lipsei contraceptiei, ambele facand mai toate tipurile de sex work “dificile” atat moral cat si practic. Aceste doua chestiuni fiind depasite deja, perspectiva din care se critica mi se pare foarte usor clasabila. De asemenea intotdeauna ipocrizia m-a revoltat si sincera sa fiu, criticarea dominatoarelor profesioniste, tocmai pentru faptul ca sunt profesioniste, din partea barbatilor submisi mi se pare una dintre cele mai ipocrite atitudini.
Asa ca data viitoare cand simtiti nevoia sa ridicati spranceana la o dominatoare profesionista, va sfatuiesc sa va uitati putin in oglinda. Ba chiar in doua oglinzi: aia reala si aia morala. Si apoi sa decideti ce atitudine ar fi corecta si coerenta cu o persoana rationala.


M.

Este un submis cu care m-am jucat putin zilele trecute. Pare experimentat desi sustine ca nu este, prin urmare ii voi da credit si voi conchide ca e natural talentat. Nu am mai intalnit de multa vreme un barbat care sa ma inspire atat de mult incat sa imi vina continuu tot felul de idei foarte diverse, de pofte in legatura cu ce as face. Contextul public in care ne-am jucat cat si faptul ca era vorba despre prime experimente impreuna m-au limitat si am ramas cu senzatia enervanta ca mai aveam foarte multe de facut, ca nu am facut nimic semnificativ. Analizand senzatia asta mi-am dat seama ca de fapt nu tanjesc dupa ceva ce n-am facut cum trebuie, ci dupa tot ceea ce mai vreau sa fac. Si mi se intampla rar sa fiu atat de inspirata de cineva incat sa ii rezerv o gama larga de practici. De regula vad in fiecare submis cu care ma joc doar un anume unghi care ma intereseaza, indiferent de gama de disponibilitati sau fetishuri pe care le poate avea acela. Si tot de regula unghiul ala e suficient de ingust incat sa il pot explora macar pe jumatate in cateva zile. Prin urmare ma bucur cand sunt surpinsa de senzatii neobisnuite.